[.KiTCaT.]

>>PRETEXT<<

te chem lumină găzduindu-mi chipul
şi vom uita trecutul cu umbre prin unghere


îţi scriu dintr-o ţară îndepărtată
singurătatea e ca un căuş în care poţi ghici
multe dintre vorbe sunt pete de culoare
pentru clipa de faţă

răscolesc prin zodii deprimând tăcerea
carnea cuvintelor doare la atingerea versului
mă las la voia fructului necopt
rătăcind după lumină

s`au perindat atâtea anotimpuri
s`au albit tâmplele
ca într`o veşnică iarnă
culorile au deveni sterpe
strivesc în palme firul ierbii
să pot afla calea

în acest anotimp vreau să deschid toate căile tainice
aşa cum frunza tremură sub mângâierea lină a soarelui
răsuflarea norilor să`şi revarse dorul peste înţelepciunea câmpiilor
cerul se răstoarnă în cascade peste umbrele paşilor
să ne recunoască mersul

redeschid braţele a îmbrăţişare
să pot da visului o formă la prima trezire
între zi şi noapte nu e decât o linie şerpuită

durerea distanţelor ne înfrânează inimile